The Evolving Role of the Judge in Ultra Vires Proceedings in French Administrative Litigation

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „The Evolving Role of the Judge in Ultra Vires Proceedings in French Administrative Litigation”, redactat de Jean-Luc Matt, consilier de stat în cadrul Consiliului de Stat al Republicii franceze.

Articolul analizează modul în care recursul pentru exces de putere (recours pour excès de pouvoir), creație a Consiliului de Stat francez, s-a înnoit în ultimele decenii, rămânând totodată calea de atac structurantă a contenciosului administrativ francez. Sunt prezentate mai întâi extinderea sferei actelor susceptibile de a fi atacate, în special a instrumentelor de drept suplu (soft law) care produc efecte semnificative, precum și limitele acestei evoluții, ilustrate de declarațiile de intenție politică. Articolul analizează apoi modul în care puterile de injoncțiune introduse în 1995 au determinat Consiliul de Stat să dezvolte o apreciere dinamică a legalității în cazul refuzurilor de a abroga acte normative sau de a adopta măsuri cu caracter general. Articolul arată că această abordare nu ar trebui extinsă la deciziile individuale, deoarece judecătorul nu trebuie să se substituie administrației. În final, articolul examinează regularizarea în cursul procesului a actelor nelegale în materie de urbanism și de mediu și avertizează că judecătorul nu trebuie să devină unul care nu mai anulează niciodată.

Cuvinte cheie: recurs pentru exces de putere, contencios administrativ francez, Consiliul de Stat francez, caracterul atacabil al actelor, drept suplu (soft law), apreciere dinamică a legalității, puteri de injoncțiune, regularizarea actelor nelegale.

Cazul ROMATSA. Judecătorul nu este avocatul propriei hotărâri

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Cazul ROMATSA. Judecătorul nu este avocatul propriei hotărâri”, redactat de lect. univ. dr. Cristi Danileț, din cadrul Universității „Petre Andrei” din Iași.
Studiul examinează raportul pe care judecătorul îl păstrează cu propria hotărâre după pronunțare, pornind de la cazul ROMATSA. Teza propusă este că dezînvestirea procesuală trebuie însoțită de o detașare jurisdicțională: judecătorul poate continua să creadă în corectitudinea soluției, dar nu trebuie să transforme menținerea ei într-o miză proprie. Analiza distinge între explicarea hotărârii, apărarea independenței judiciare și susținerea publică a legalității propriei soluții, folosind Avizul CCJE nr. 25/2022, Principiile de la Bangalore, Recomandarea CM/Rec(2010)12 și jurisprudența Privy Council. În plan filosofic, studiul leagă această exigență de terțialitatea judecătorului, de „justa distanță” la Ricœur și de figura terțului imparțial și dezinteresat la Kojève, propunând noțiunile de „detașare jurisdicțională” și „virtutea desprinderii”.

Les sanctions applicables pour les infractions pénales commises dans le cyber espace comme limitation des droits de l’homme

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Les sanctions applicables pour les infractions pénales commises dans le cyber espace comme limitation des droits de l’homme”, redactat de asist. univ. dr. Dorel Herinean din cadrul Facultății de Drept, Universitatea din București.
Orice sancțiune aplicată unei persoane implică, în mod inerent, o limitare a drepturilor și libertăților acesteia. Sancțiunile prevăzute de lege și aplicate în practica judiciară trebuie individualizate atât în raport cu fapta, cât și în raport cu persoana. Din această perspectivă, anumite categorii de fapte prezintă elemente comune care influențează sancțiunile, iar articolul își propune să studieze aceste elemente în cazul infracțiunilor informatice lato sensu.
Articolul analizează sancțiunile reglementate în dreptul penal român și, mai ales, efectele pe care acestea le pot produce în cyberspațiu, examinând totodată limitele și exemplele de bune practici analizate în jurisprudența CEDO și trecând în revistă câteva exemple din alte jurisdicții.
Articolul vizează, de asemenea, eficiența sancțiunilor clasice în cazul infracțiunilor comise exclusiv în mediul digital și necesitatea adaptării legislației actuale pentru ca pedepsele să își atingă în mod real scopul preventiv.

Actele oficiale constituie uneori fundamentul drepturilor dobândite de către părți în străinătate, ceea ce poate determina ca, pentru valorificarea lor în România, să fie necesară prezentarea acestora în fața autorităților române.
Pornind de la această realitate, prezentul studiu își propune două obiective. În primul rând, sunt analizate mecanismele juridice stabilite la nivel național și internațional pentru certificarea, în statul forului, a caracterului oficial al înscrisurilor întocmite într-o altă țară și, totodată, pentru a depăși obstacolul pe care principiul suveranității naționale l-ar putea reprezenta în calea recunoașterii efectelor decurgând dintr-un asemenea caracter. În al doilea rând, articolul examinează întinderea efectelor pe care actele oficiale străine le produc în România, respectiv forța probantă pe care acestea o au cu privire la situația juridică pe care o reflectă.

Regimul juridic al actelor oficiale străine folosite ca mijloace de probă în România

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Regimul juridic al actelor oficiale străine folosite ca mijloace de probă în România”, redactat de Conf. univ. dr. Șerban-Alexandru Stănescu din cadrul Facultății de Drept, Universitatea din București.
Actele oficiale constituie uneori fundamentul drepturilor dobândite de către părți în străinătate, ceea ce poate determina ca, pentru valorificarea lor în România, să fie necesară prezentarea acestora în fața autorităților române.
Pornind de la această realitate, prezentul studiu își propune două obiective. În primul rând, sunt analizate mecanismele juridice stabilite la nivel național și internațional pentru certificarea, în statul forului, a caracterului oficial al înscrisurilor întocmite într-o altă țară și, totodată, pentru a depăși obstacolul pe care principiul suveranității naționale l-ar putea reprezenta în calea recunoașterii efectelor decurgând dintr-un asemenea caracter. În al doilea rând, articolul examinează întinderea efectelor pe care actele oficiale străine le produc în România, respectiv forța probantă pe care acestea o au cu privire la situația juridică pe care o reflectă.

Ordinul european de divulgare și de păstrare a probelor electronice. Regulamentul (UE) 2023/1543 și limitele asimilării ordinelor europene cu procedeele probatorii din Codul de procedură penală. Observații pe marginea proiectului de lege nr. L272/2026

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Ordinul european de divulgare și de păstrare a probelor electronice. Regulamentul (UE) 2023/1543 și limitele asimilării ordinelor europene cu procedeele probatorii din Codul de procedură penală. Observații pe marginea proiectului de lege nr. L272/2026”, redactat de Conf. univ. dr. Radu Slăvoiu, din cadrul Facultății de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu” din București și Lect. univ. dr. George Zlati, dn cadrul Facultății de Drept și Științe Sociale, Universitatea „1 decembrie 1918” din Alba Iulia.
Articolul analizează ordinele europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice, reglementate prin Regulamentul (UE) 2023/1543, aplicabil de la 18 august 2026, și proiectul de lege L272/2026 privind punerea lui în aplicare în dreptul intern. Sunt examinate chestiuni pe care Regulamentul le lasă deschise, de la elementul de extraneitate până la regimul cheii criptografice aflate în controlul furnizorului. Cea mai mare relevanță practică o are necorespondența dintre clasificarea datelor din Regulament și cea din dreptul intern, unde datele solicitate exclusiv în scopul identificării utilizatorului, tratate ca fiind puțin intruzive, sunt date de trafic. Concluzia autorilor este că definirea ordinului european prin actul procesual intern transferă asupra unui instrument al dreptului Uniunii limitele procedeelor probatorii naționale, de unde poate rezulta o tensiune cu condiția cauzei interne similare și un risc de nelegalitate care se manifestă abia ex post.

Angajarea răspunderii Guvernului – podul ce se clatină între cele două Palate?

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Angajarea răspunderii Guvernului – podul ce se clatină între cele două Palate?”, redactat de Victor-Andrei Căzăceanu, student în cadrul Facultății de Drept a Universității din București.

Ca urmare a trendului ascendent al utilizării angajării răspunderii Guvernului din anul 2025, autorul apreciază că analiza acestei modalități atipice de legiferare este de actualitate. Astfel, articolul cuprinde analiza cadrului normativ și a jurisprudenței constituționale relevante, o statistică privind cele 38 de angajări ale răspunderii Guvernului pentru proiecte de lege, precum și o scurtă incursiune în cadrul normativ similar al altor sisteme de drept.

Concluzia cercetării o constituie o potențială revizuire a textului art. 114 din Constituție, în sensul reglementării unor limite, atât privitoare la sfera relațiilor sociale pentru care se poate apela la angajarea răspunderii Guvernului, cât și la frecvența cu care executivul poate apela la această procedură constituțională. Alături de aceste limite, autorul conchide că, pe lângă obiectele deja existente ale instituției, i.e. programul, declarația de politică generală și proiectul de lege, se pot pune bazele unui nou obiect – pachetul de legi -, așa încât mecanismul să poată fi perfectat.

Cuvinte cheie: raporturi legislativ-executiv; drept parlamentar; procedură legislativă derogatorie; drept comparat; separația și echilibrul puterilor.

Citarea anumitor persoane în cauzele cu infractori minori: o protecție pentru minor sau doar încă o formalitate de îndeplinit?

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Citarea anumitor persoane în cauzele cu infractori minori: o protecție pentru minor sau doar încă o formalitate de îndeplinit?”, redactat de Larisa-Manuela Mihuț.

Prezentul studiu are ca obiectiv, pe de o parte, sintetizarea criticilor ce pot fi aduse textelor de lege derogatorii din cuprinsul Codului de procedură penală privitoare la persoanele citate la procesul penal desfășurat împotriva unui suspect sau inculpat minor și, pe de altă parte, propunerea unor soluții pentru depășirea vulnerabilităților legislative identificate în această materie. Studiul face trimitere și la dezlegări jurisprudențiale care prezintă relevanță pentru subiectul abordat.

Patul lui Procust în administrația publică locală: în caz de eșec la nivel central, pot primarul și consiliul local să amputeze libertatea economică? Cazul jocurilor de noroc

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Patul lui Procust în administrația publică locală: în caz de eșec la nivel central, pot primarul și consiliul local să amputeze libertatea economică? Cazul jocurilor de noroc”, redactat de Bogdan Bocăneală, student al Facultății de Drept a Universității din București.

Articolul analizează, din perspectiva dreptului public economic, limitele constituționale ale competenței autorităților administrației publice locale de a restrânge exercitarea unei activități economice reglementate și licențiate la nivel național, având ca studiu de caz fenomenul jocurilor de noroc. Pornind de la modificările introduse prin O.U.G. nr. 7/2026, lucrarea examinează raportul dintre libertatea economică garantată de art. 45 din Constituție și obligațiile instituite în sarcina statului prin art. 135: pe de o parte, obligația de a nu afecta caracterul de economie de piață și libera concurență potrivit alin. (1), iar pe de altă parte, obligația de a interveni pentru protejarea interesului public potrivit alin. (2). Analiza evidențiază riscurile unei delegări normative care transferă la nivel local soluționarea unei probleme de politică publică națională și evaluează compatibilitatea măsurilor de prohibiție cu exigențele constituționale ale legalității, proporționalității și nediscriminării. Se argumentează că interdicțiile generale și permanente pot constitui un exces de putere, afectând însăși substanța libertății economice. În final, sunt analizate mecanismele de control jurisdicțional aplicabile, atât în contenciosul administrativ, cât și pe calea excepției de neconstituționalitate.

Cuvinte cheie: libertate economică, testul de proporționalitate, jocuri de noroc, administrația publică locală, stat reglementator.

Revocarea ordinului de protecție emis în temeiul Legii nr. 217/2003: condiția duratei

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Revocarea ordinului de protecție emis în temeiul Legii nr. 217/2003: condiția duratei”, redactat de George-Alexandru Stan, doctor în cadrul Facultății de Drept a Universității din București.
Articolul examinează posibilitatea revocării un ordin emis pentru o durată mai scurtă decât cea maximă. Lucrarea pornește de la dispoziția art. 49 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 care ar următoarea formulare: „[p]ersoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.” Instanțele judecătorești au oferit răspunsuri diferite, dar interpretarea majoritară a fost în sensul inadmisibilității unor astfel de cereri, reținându-se că legiuitorul a impus o veritabilă condiție în sensul că sunt susceptibile de revocare numai ordinele emise pe durata maximă prevăzută de lege. Autorul este de părere că problema nu poate fi considerată a fi fost lămurită, fiind necesară și o abordare prin prisma art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
În articol, autorul oferă două exemple care să ancoreze din punct de vedere faptic miza discuției, analizează, pe scurt, aplicabilitatea blocului convențional în dreptul național și incidența art. 8 CEDO în cauze care intră în sfera de aplicare a Legii nr. 217/2003. Cu această ocazie, autorul subliniază consecința analizării ingerinței în lumina dreptului la respectarea vieții private și de familie în condițiile în care Curtea Constituțională a validat compatibilitatea cu legea fundamentală a unei condiții pentru revocare ca ordinul să fi fost emis pe durată maximă. În esență, din moment ce perspectiva propusă de autor nu a fost abordată de instanța de contencios constituțional, nu se poate reține o autoritate de lucru judecat a considerentelor deja formulate.
Ulterior, lucrarea analizează standardul care decurge din art. 8 CEDO, sens în care demonstrează că nu poate fi identificat un scop legitim urmărit prin instituirea unei condiții suplimentare ca ordinul în discuție să fi fost emis pe durată maximă: nu se poate argumenta rezonabil că legiuitorul a înțeles să permită revocarea doar pentru agresorii care săvârșiseră cele mai grave fapte de violență și care generaseră o stare de pericol de o asemenea intensitate încât se impusese emiterea ordinului pe durată maximă, în timp ce alți agresori, care săvârșiseră fapte de o gravitate mai redusă, ar fi puși în postura de a nu putea obține revocarea, urmând a suporta în toate cazurile obligațiile pe întreaga durată stabilită inițial. Cu această ocazie se arată și motivele pentru care interpretarea majoritar acceptată este criticabilă față de însăși argumentele de interpretare utilizate. În fine, se arată că cerința duratei nu promovează testul proporționalității deoarece nu contribuie la sporirea protecției conferite victimei, atât prin raportare la dreptul național, cât și, pe scurt, prin raportare la dreptul francez și spaniol.

Verificarea măsurilor asigurătorii în procedura recunoașterii ordinului european de indisponibilizare

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 2/2026 a fost publicat articolul cu titlul „Verificarea măsurilor asigurătorii în procedura recunoașterii ordinului european de indisponibilizare”, redactat de Daniel-Cosmin Sporea, judecător stagiar, Judecătoria Lugoj.

Articolul analizează problematica verificării măsurilor asigurătorii în procedura de cooperare internațională în materie penală prevăzută de Regulamentul (UE) 2018/1805 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare. Pornind de la dispozițiile normative interne și europene relevante, se analizează, argumentat, dacă principiul recunoașterii reciproce, care guvernează recunoașterea reciprocă a ordinelor europene de indisponibilizare, este compatibil cu procedura reglementată de legiuitor în cuprinsul art. 250ind2 C.pr.pen. O atenție specială este acordată problematicii din perspectiva autorităților judiciare române în calitate de autorități de executare, respectiv în calitate de autorități judiciare emitente, distincția fiind una esențială din perspectiva răspunsului la problematică.