Admiterea cererii de recuzare a judecătorului pentru lipsă de empatie. Notă critică

În A.U.B.D. – Forum Juridic nr. 1/ 2026 a fost publicat articolul cu titlul „Admiterea cererii de recuzare a judecătorului pentru lipsă de empatie. Notă critică”, redactat de lect. univ. dr. Cristi Danileț.

Studiul analizează critic extinderea motivelor de recuzare a judecătorului dincolo de sfera strict procesuală, prin raportare la criterii axiologice precum empatia sau discursul public al magistratului. Cercetarea pornește de la o încheiere a Curții de Apel București prin care a fost admisă cererea de recuzare a unui judecător, pe baza unei suspiciuni rezonabile de lipsă de imparțialitate, dedusă nu din conduita procesuală concretă, ci din declarații publice privind rolul empatiei judecătorului în procesul penal.

După noi, prin hotărâre se face o confuzie conceptuală între empatia judiciară – ca virtute profesională și instrument cognitiv al deliberării – și imparțialitatea procesuală, ca garanție juridică verificabilă. Asimilarea acestora deturnează recuzarea dintr-un mecanism de protecție a procesului echitabil într-un instrument de selecție axiologică a completului de judecată.

Metodologia utilizată combină analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale cu exegeza doctrinară și evaluarea critică a raționamentului judiciar. Rezultatele evidențiază lipsa unei analize concrete a declarațiilor judecătorului recuzat, existența unui salt logic nejustificat și riscul instrumentalizării recuzării împotriva judecătorilor fermi și vocali, cu efect de inhibare asupra libertății de exprimare, contrar jurisprudenței europene. Studiul concluzionează că empatia ține de calitatea actului de judecată, controlabilă prin motivare și căi de atac, nu de sfera incompatibilităților procesuale.