2017

Rezumat: Prezentul studiu abordează bulversările politico-constituționale care au avut loc în Turcia începând cu 15 iulie 2016. Odată cu proclamarea stării de urgență pentru a restabili ordinea publică afectată de tentativa de lovitură de stat militară, a fost efectuată, în circumstanțe excepționale, o modificare a Constituției, care viza suprimarea regimului parlamentar. În acest articol, autorul analizează mai întâi cu privire la statul de urgență proclamat în cadrul Constituției și al Convenției europene al drepturilor omului. Ulterior, este examinată modificarea radicală a Constituției cu referire la continuitatea ordinii constituționale, atât din punct e vedere temporal, procedural, precum și raportată la exigențele statului de drept. Autorul se întreabă dacă „noua ordine” este sustenabilă într-o organizare politică concepută ca un stat de dreptbazat pe drepturile omului.

Cuvinte cheie: stare de urgență, nucleul dur al drepturilor, constituționalism abuziv, deformarea constituțională și deconstituționalizarea, fetițism constițional, suspendarea drepturilor omului, nucleul dur al drepturilor omurilor, căi de atac, regim parlamentar, prezidențializarea regimului