Partea a IV-a

Într-o perioadă foarte scurtă (câteva luni şi chiar în aceeaşi zi), judecătorul constituţional român a pronunţat soluţii diferite cu privire la contenciosul administrativ. Succesiv, jurisdicţia constituţională a declarat că actele administrative pot fi cenzurate şi de instanţele judecătoreşti ordinare, apoi că numai instanţele judecătoreşti de contencios administrativ sunt competente în materie. În aceeaşi zi, Curtea Constituţională a statuat că o jurisdicţie care nu este facultativă nu poate fi calificată drept administrativă şi că este neconstituţională, dar şi că o jurisdicţie administrativă obligatorie nu este neconstituţională. Această evoluţie haotică şi nemotivată a jurisprudenţei constituţionale este contrară stabilităţii juridice, principiu fundamental într-un regim întemeiat pe preeminenţa dreptului.