Partea a IV-a

Una dintre cele mai grave forme de poluare a mediului marin se datorează hidrocarburilor. Deversările, indiferent dacă sunt sau nu accidentale, ameninţă flora şi fauna acvatică, mai ales speciile mai puţin adaptate. În acelaşi timp, poluarea mediului litoral constituie un pericol pentru activităţile economice şi sociale desfăşurate în zona de coastă (cele mai afectate sunt pescuitul, culturile marine şi turismul).

Complexitatea efectelor produse ca urmare a deversărilor de hidrocarburi justifică existenţa unei reţele bine dezvoltate de instrumente de cooperare internaţională împotriva poluării cauzate de acestea. Din punct de vedere al efectelor urmărite, instrumentele menţionate se clasifică în trei categorii: 1) instrumente urmărind prevenirea poluării cu hidrocarburi, 2) instrumente vizând limitarea sau eliminarea efectelor unei asemenea poluări, 3) instrumente instituind mecanisme de reparare a daunelor cauzate de această poluare.

După câteva observaţii cu caracter general şi metodologic, prima parte a studiului este consacrată analizei celei dintâi categorii de instrumente internaţionale menţionate mai sus. Analiza are în vedere începuturile cooperării internaţionale în materie şi instrumentele internaţionale universale – Convenţia internaţională privind prevenirea poluării de către nave (MARPOL 73/78) şi Convenţia pentru prevenirea poluării marine prin imersarea deşeurilor sau a altor materiale (Londra, 1972) – şi vizează trei dimensiuni: a) domeniul de aplicare al convenţiei, b) măsurile de prevenire a poluării mediului marin cu hidrocarburi, c) aplicarea acestor măsuri şi sancţionarea încălcării lor.

Instrumentele internaţionale cu caracter regional vor face obiectul analizei în cea de-a doua parte a studiului.