2024

DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD/2024.12

Rezumat: Specificitatea dreptului Uniunii Europene în raport cu dreptul național al statelor membre rezultă din caracteristica Uniunii Europene de organizație internațională interguvernamentală de integrare care acționează în vederea îndeplinirii obiectivelor comune ale statelor membre prin adoptarea, în anumite domenii de competență, de norme obligatorii pentru acestea; aceste caracteristici analizate sub denumirea de aplicare imediată, aplicare directă și aplicare prioritară au fost statuate în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (care a succedat Curții de Justiție a Comunităților Europene) și respectate de statele membre.

Alături de aceste trăsături fundamentale, apreciem că dreptul Uniunii Europene se bucură și de o altă particularitate și anume aplicarea sa teritorială extinsă care face obiectul analizei de mai jos, prin intermediul căreia vom prezenta „aplicarea teritorială a Tratatelor Uniunii”, reliefând originalitatea acestei caracteristici, focusându-ne asupra aplicării în Comunitatea cipriotă turcă, în lumina „problemei cipriote”.

A demonstra întinderea aplicării teritoriale a dreptului Uniunii Europene presupune a evidenția bazele solide ale ordinii juridice unionale și garantarea, în același timp, a respectării dreptului internațional public și a Cartei Organizației Națiunilor Unite potrivit art. 3 alin. (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, fără a detalia noțiunile de extrateritorialitate și transteritorialitate care fac obiectul unei analize doctrinare specifice.

Cuvinte-cheie: aplicarea teritorială a dreptului Uniunii Europene, „problema cipriotă”, state candidate, stabilitate, dezvoltare economică