2023

DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD/2023.09

Rezumat: Dezvoltarea principiul efectului direct ca instrument al integrării este complexă, cunoaște perspective multiple și este, câteodată, inconsecventă. Articolul examinează principiul efectului direct în contextul dezvoltării sale istorice, cu scopul declarat de a face o nouă apreciere a acestei reguli, în special în domeniul achizițiilor publice. Se observă că CJUE preferă să conchidă în mod automat că o anumită normă de drept UE se opune unei măsuri naționale, fără să realizeze o evaluare a cerințelor substanțiale privind efectul direct. Prin integrarea principiul efectului direct în interpretarea firească a normelor de drept unional se relevă de fapt legătura organică a normei fundamentale cu celelalte principii originare, supremația și interpretarea conformă și subliniază caracterul integrator al acestuia. Totuși, considerăm că, printr-o astfel de abordare, se diluează esența interpretării, conducând la o mai mare confuzie a instanțelor naționale confruntate cu aplicarea acelorași dispoziții de drept UE. Această ficțiune juridică a efectului direct a ajuns la maturitate, iar Curtea a țesut în acest răstimp suficiente fire care să o ajute să elaboreze o pânză cu o imagine definită a domeniului de aplicare al acestei reguli de bază a dreptului unional.

Cuvinte-cheie: efect direct, achiziții publice, efect indirect, interpretare armonioasă, efect vertical, efect direct orizontal.