2022

DOI: https://doi.org/10.31178/AUBD.2022.04

Rezumat:Studiul este o abordare critică a viitorului dreptului muncii astfel cum este conturat atât de transformările structurale rezultate de efectele crizei COVID-19, cât și de accelerarea unor evoluții anterioare din domeniul său de referință, de la creșterea complexității raporturilor juridice dintre lucrători, angajatori și stat, la conținutul propriu-zis al muncii. Revoluția industrială 4.0 creează, de asemenea, factori cu impact deopotrivă direct și indirect asupra dreptului muncii; consecințele acestor evoluții conduc la adaptarea inevitabilă a dreptului muncii, nu la dispariția sa, după cum procesele subsumate revoluției respective pot să transforme componentele și substanța muncii, fără a o elimina. Studiul se încheie cu un inventar selectiv al consecințelor pe care evoluțiile din 2020 le-au proiectat sub forma tendințelor ce vor continua probabil în 2021 și mai târziu și cu unele răspunsuri post-pandemie în materia dreptului social.

Cuvinte-cheie: automatizare, relația de muncă, dreptul muncii, inegalitate, digitalizare, timp de muncă, concedii de supraveghere.