Partea a II-a

În temeiul art. 13 din Tratatul CE au fost adoptate două directive, al căror scop este combaterea discriminării pe criteriul rasei şi al originii etnice în dreptul civil, respectiv extinderea interdicţiei discriminării pe criteriul sexului de la dreptul muncii asupra întregului circuit civil al bunurilor şi serviciilor. Este vorba despre Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament fără deosebire de rasă şi origine etnică (Directiva împotriva rasismului) şi despre Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 pentru punerea în aplicare a egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii, şi furnizarea bunurilor şi serviciilor (Directiva privind egalitatea de tratament între sexe în afara dreptului muncii).

Prin scopul lor de a impune reglementarea unei interdicţii a discriminării în dreptul contractelor, aceste directive ridică problema spinoasă a menţinerii unui echilibru între principiul libertăţii contractuale şi protecţia faţă de discriminare. Având în vedere acest aspect, articolul îşi propune o analiză atentă a domeniului de aplicare a directivelor, analiză ce reprezintă o premisă absolut necesară pentru reglementarea protecţiei împotriva discriminării în dreptul civil al contractelor şi în special în ceea ce priveşte întinderea acestei protecţii.

Domeniul de aplicare al Directivei privind egalitatea de tratament între sexe în afara dreptului muncii se întinde asupra contractelor încheiate în masă, independent de calităţile persoanei contractante, precum şi asupra contractelor private de asigurare şi asupra serviciilor financiare conexe. Directiva împotriva rasismului se referă la contractele încheiate între consumatori şi agenţi economici, inclusiv contractele de închiriere a locuinţelor. În ceea ce priveşte criteriile de discriminare, reglementările europene în discuţie se referă la criteriul rasei, al originii etnice şi al sexului.

Având în vedere că ambele directive reglementează interdicţia discriminării cu privire la “accesul la bunuri şi servicii” şi “aprovizionarea cu bunuri şi servicii” rezultă, că această interdicţie trebuie respectată atât în timpul negocierilor în vederea încheirii contractului, cât şi în ceea ce priveşte conţinutului contractului şi terminarea acestuia. Interdicţia de discriminare trebuie deci respectată de la începutul şi până la finalul raportului contractual.