Partea a III-a

Analizând tratatele comunitare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa) care au modificat de-a lungul timpului tratatele institutive, vom observa o evoluţie evidentă către o uniune şi la nivel politic între statele membre, semn că preocupările în acest sens ale statelor membre nu au încetat şi nu au fost descurajate de eşecurile înregistrate de construcţia comunitară.

Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa reprezintă cea mai recentă realizare din acest punct de vedere şi un important pas înainte pe drumul spre o integrare politică a Uniunii Europene. Nu putem să nu ne întrebăm dacă această „Constituţie pentru Europa” a reuşit, totuşi, să răspundă provocărilor enumerate în textul Declaraţiei de la Laeken, şi anume: creşterea legitimităţii democratice, apropierea cetăţenilor de Uniunea Europeană, îmbunătăţirea eficienţei funcţionării Uniunii Europene extinse şi consolidarea rolului său în lume.

Însuşi Jean Monnet recunoştea limitele inovaţiei sale, spunând că sistemul de inte¬grare va funcţiona până când, de la simpla uniune economică, se va dori trecerea la o uniune politică; prin Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa se încearcă o soluţie în acest sens, oferind Europei o nouă dimensiune.