2021

DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD.2021.13

Rezumat: Articolul își propune să prezinte câteva elemente privind istoria dreptului românesc în Basarabia de la 1812 și până în perioada imediat următoare Marii Uniri. Evoluția dreptului românesc în această perioadă ar putea fi descrisă prin trei determinanți: unitate, supraviețuire și unificare. În anual 1812 exista în Basarabia un sistem închegat de norme juridice, un veritabil drept autohton, astfel că anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist nu a însemnat înlocuirea automată a regulilor de conduită aplicabile, ci unele instituții juridice au supraviețuit chiar până la Marea Unire. Mai mult decât atât, imediat după anexarea Basarabiei a existat intenția întocmirii unui „Cod civil pentru Basarabia”, juristul Petru Manega reușind să realizeze un astfel de proiect urmând modelul Codului Napoleonian. Ultima etapă analizată este cea a procesului de unificare legislativă a Basarabiei, proces anevoios și, din păcate, cu un efect de scurtă durată. Nu în ultimul rând, studiul își propune să aducă în actualitate personalitatea și opera a doi iluștri juriști români, Andrei Rădulescu și Vespasian Erbiceanu.

Cuvinte-cheie: unificare legislativă, Marea Unire, dreptul românesc în Basarabia, proiect de cod civil pentru Basarabia, Petru Manega, Andrei Rădulescu, Vespasian Erbiceanu.