2024

DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD/2024.03 

Rezumat: Dezvoltarea societății umane este condiționată de raportul dintre oameni, care sunt esența evoluției, și modul în care se organizează și utilizează materiile prime, materialele, uneltele și instrumentele pe care le inventează pentru materializarea scopului urmărit prin intermediul muncii. În cele două părți ale acestui raport au loc modificări permanente. Fiecare epocă istorică include, printre altele, regândirea raportului om-muncă; impactul inteligenței artificiale asupra societății aducând o dimensiune nouă acestui raport. Una din caracteristicile definitorii ale epocii contemporane este rolul fundamental care revine drepturilor omului, inclusiv dreptului muncii și securității sociale în ansamblul devenirii umane. Inteligența artificială este componentă intrinsecă în acest proces în care îi revine, simultan, rolul de catalizator al progresului general și responsabilitatea de a contribui la promovarea și apărarea drepturilor fundamentale. Actualizarea și dezvoltarea reglementărilor juridice ale utilizării și funcționării inteligenței artificiale sunt imperative pentru autonomia dreptului muncii și securității sociale, inclusiv prin asigurarea interacțiunii cu alte ramuri ale dreptului și ale științelor sociale.

Cuvinte-cheie: inteligență artificială, dreptul muncii, dreptul securității sociale, drepturile omului