Partea a II-a

Apariţia şi evoluţia ideii de integrare europeanã şi a Uniunii Europene reprezintã un proces îndelungat, care ar putea fi împãrţit în douã perioade: cea a eforturilor pentru realizarea integrãrii europene (pânã în anul 1993) şi cea de implementare a regulilor referitoare la integrarea europeanã şi la Uniunea Europeanã ( din 1993, pânã în prezent).

Ideea de unitate europeanã este foarte veche şi a fost influenţatã de cea de unitate anticã. Un rol important în domeniu l-a avut Imperiul Roman şi cãderea Imperiului Roman de Apus. Alierea statelor apărute dupã anul 476 a fost cauza realizării unitãţii multora dintre acestea. Primele doctrine referitoare la necesitatea unităţii Europei au apărut de abia în Evul Mediu de mijloc, în condiţiile în care Europe era divizatã, acestea evoluând pânã la teoriile federaliste.

Climatul favorabil integrãrii a creat premizele apariţiei primelor organizaţii în acest scop, primele fiind cele militare şi apoi cele economice. Un moment important a fost semnarea Tratatul Comunităţii Europene a Cãrbunelui şi Oţelului la 18 aprilie 1951; un altul semnarea la 25 martie 1957a Tratatului Comunităţii Economice Europene şi a Tratatului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, cunoscute sub denumirea de Tratatele de la Roma. În anul 1965 a fost semnat Tratatul de la Bruxelles, care a creat fuziunea instituţională.

În anul 1973 a fost declanşat procesul celor cinci valuri de extindere, ultimul fiind cel de 2007, prin care au aderat România şi Bulgaria.

La 1 noiembrie 1993 a intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, care nu a realizat fuziunea celor trei Comunităţi europene constituite în 1951 şi 1957 şi care se fundamenteazã pe principiile: autonomiei de voinţă, atribuirii de competenţe şi echilibrului structural – instituţional.

În anul 2001 a fost adoptatã, la Laeken, Declaraţia asupra viitorului Uniunii Europene, pe baza cãreia a fost organizatã Convenţia asupra viitorului Europei ( 2002 – 2003 ) şi apoi Conferinţa interguvernamentalã (2004 ), care a adoptat Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa. Ca urmare a neaprobãrii de cãtre Franţa şi Olanda a Tratatului, la Consiliul european din iunie 2007, de la Bruxelles, s-a reuşit deblocarea marilor probleme, care s-au nãscut în legãturã cu acest tratat, fiind semnat un acord pentru soluţionarea divergenţelor dintre Statele Membre. Ca urmare, acest Consiliu european a fost denumit Consiliu de referinţă, iar actul care urmează să înlocuiascã Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa se va numi Tratat simplificat.