Part I

O societate comercială poate fi condamnată infracţiunea de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave prevăzută, în formă continuată, săvârşită de către administratorul acesteia în realizarea obiectului de activitate şi în numele acesteia. Persoana juridică poate fi condamnată la pedeapsa complementară a dizolvării, dacă obiectul de activitate a fost deturnat în scopul săvârşirii de infracţiuni. Dispoziţiile legii procesual penale referitoare la necesitatea prezentării materialului de urmărire penală se aplică şi persoanei juridice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea relativă, ce poate fi invocată numai de persoana juridică, ţinută să demonstreze că a suferit o vătămare. Hotărârea supusă comentariului se înscrie astfel în linia jurisprudenţei instanţelor române în această materie, cu toate că astfel de condamnări sunt încă destul de rare. În acelaşi timp, aceasta este una din primele hotărâri în care se pune problema luării măsurii preventive a suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare, noutatea constând totodată în aceea că, în această situaţie, procedura insolvenţei fusese pornită la cererea unui creditor al persoanei juridice inculpate, iar nu la solicitarea societăţii comerciale.

Cuvinte cheie: răspundere penală, înşelăciune, dizolvare, suspendarea dizolvării, neprezentarea materialului de urmărire penală