2021

DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD.2021.02

Rezumat: Deși Costa v. ENEL este un locus classicus pentru majoritatea explicațiilor privitoare la supremația Dreptului Uniunii Europene, povestea din spatele procesului respectiv este încă relativ necunoscută. Ce l-a determinat pe Flaminio Costa să-și dea în judecată furnizorul de electricitate pentru o factură de doar 1.925 lire italiene (aproximativ 22 euro în 2020)? De ce a decis instanța competentă să soluționeze cereri privind creanțe cu valoare redusă din Milano să implice atât Curtea Constituțională din Italia, cât și Curtea Europeană de Justiție într-un proces „mărunt”? De ce au decis într-un mod atât de diferit cele două instanțe? Cum s-a terminat procesul în fața instanței naționale odată întors de la Luxembourg? Pe baza unor documente anterior nepublicate și interviuri cu unii din actorii implicați, acest articol dorește să scoată la lumină anumite aspecte mai puțin cunoscute ale cauzei Costa v. ENEL, prin prisma procesului de naționalizare a sistemului de electricitate în Italia în plin Război Rece, și să măsoare contribuția acestei cauzei și a arhitectului său, Gian Galeazzo Stendardi, la aprofundarea doctrinei supremației dreptului Uniunii Europene.

Cuvinte cheie: Istoria Dreptului Uniunii Europene; supremație; întrebare preliminară; drept comunitar; judicial empowerment; control de constituționalitate.