2018

Rezumat: În anul 2003, a fost adoptată, sub auspiciile UNESCO, Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, oferind astfel cadrul juridic necesar ocrotirii acestei categorii cvasi-nelimitate și încă prea puțin cunoscută de patrimoniu, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. România, stat-parte la Convenția menționată, are propria reglementare în domeniu, Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. Prezentul articol urmărește să analizeze corelația dintre normele interne și normele convenționale mai sus-menționate, precum și modul în care dreptul intern respectă standardele internaționale impuse în materie.

 

Cuvinte cheie: patrimoniul cultural imaterial, ocrotirea patrimoniului, UNESCO, Legea nr. 26/2008