2020

DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD.2020.13

Rezumat: Uniunea Europeană s-a confruntat în ultimele luni cu o criză sanitară fără precedent care este urmată de o criză economică majoră pentru statele membre.

În funcție de competențele care i-au fost atribuite de statele membre, Uniunea a acționat în domeniile medical, economic și financiar, furnizând sprijin financiar, dar și logistic statelor membre, însă, la începutul pandemiei, s-a putut observa faptul că Uniunea s-a confruntat cu cel puțin două aspecte sensibile, respectiv lipsa de vizibilitate a acțiunilor sale și reacția anumitor state membre sau în curs de aderare care s-au văzut „abandonate” în lupta împotriva virusului. Treptat, instituțiile unionale au început să întreprindă măsuri concrete și eficace, cu impact pozitiv atât la nivel sanitar, cât și economic.

În același timp, având în vedere că numeroase state membre au declanșat starea de urgență la nivel național, care a presupus, printre altele, restrângerea anumitor drepturi și libertăți, instituțiile europene au adoptat anumite măsuri similare care se constituie în restrângere aduse, în special, liberei circulații a mărfurilor și a persoanelor; aceste restricții trebuie să respecte prevederile specifice din dreptul primar și derivat unional, dar și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În concluzie, din punctul de vedere al analizei juridice a construcției unionale, este important a urmări conturarea reflecțiilor privind depășirea acestei crize și modalitatea în care acestea vor conduce la revizuirea Tratatelor Uniunii Europene fie în ceea ce privește structura instituțională, fie în domeniul competențelor.

Cuvinte cheie: competențe unionale, criză, Comisia Europeană, restricții, sprijin financiar, revizuirea tratatelor